Secretele Creierului Femeii

“Creierul femeii” este o carte care probabil ar trebui citita de toata lumea, de femei pentru a se întelege mai bine, si de barbati, pentru a întele mai bine femeile.

Am găsit în această carte răspunsuri pentru multe dintre întrebările pe care le aveam despre mine și despre femei în general: de ce suntem mai emoționale decât bărbații, de ce uneori nu ne putem controla reacțiile, de ce parcă ni se schimbă personalitatea odată cu înaintarea în vârstă.

Este o comoară de informații această carte. Louann Brizendine ne poartă într-o călătorie a creierului feminin din uter și până la senectute. Mi-a fost greu să nu subliniez și colorez aproape fiecare rând din carte.

Am extras mai jos câteva idei care sper să vă trezească interesul pentru acest subiect:

• Hormonii au un impact atât de puternic asupra creierului unei femei, încât se poate spune că îi creează realitatea. Datorită fluctuațiilor hormonale care încep de la vârsta de trei luni și continuă până după menopauză, realitatea neurologică a unei femei nu este la fel de constantă precum cea a unui bărbat. Realitatea unei femei este asemenea vremii – în continuă schimbare și greu de prognozat.

• Centrul principal al emoțiilor și al amintirilor, hipocampul, este mai mare la femei decât la bărbați, la fel și circuitele cerebrale asociate cu limbajul și observarea emoțiilor celorlalți. Asta înseamnă că femeile se pricep mai bine, în general, să-și exprime emoţiile și să-și amintească detaliile evenimentelor emoționale.

• La bărbați, spațiul cerebral asociat cu impulsurile sexuale este de două ori și jumătate mai mare decât la femei, de asemenea, centrele asociate cu acțiunea și agresivitatea sunt mai mari.

• Răspunsurile noastre la stres au fost concepute pentru a reacționa la pericolele fizice si la situaţiile care ne pun viaţa în pericol. Creierul femeii poate reacționa de parcă familia ei ar fi amenințată de o catastrofă iminentă la diferite provocări legate de casă, copii, profesie, chiar și câteva facturi neplătite pot fi percepute ca o sursă de stres care ne pune viaţa în pericol. În schimb, creierul bărbatului nu va avea aceeași reacție decât în cazul unui pericol fizic imediat.

• Citirea emoțiilor înseamnă citirea realității. Circuitele cerebrale ale fetelor, care și-au format capacitatea de a găsi înțelesuri în chipuri și în tonurile vocilor, le ajută și să recepționeze aprobarea socială a celorlalți de la o vârstă foarte fragedă.

• Fetițele rezonează mai uşor cu mama lor și răspund mai rapid la gesturi menite să le liniștească, încetând să mai plângă și să se mai agite.

• “Mediul neurologic” pe care îl absoarbe o fetiță în primii doi ani se transformă într-o perspectivă asupra realității care o va influența tot restul vieţii. Băieții nu încorporează în asemenea măsură sistemul nervos al mamei.

• Conform specialiștilor în psihologia dezvoltării, capacitatea extremă a creierului femeii de a se conecta cu ceilalți prin citirea expresiilor faciale, interpretarea tonului vocii si înregistrarea diverselor nuanțe emoționale este o trăsătură care s-a format încă în epoca de piatră. Ea ii permite femeii să preia semnale non-verbale din partea bebelușilor și să le anticipeze nevoile. Creierul feminin folosește această capacitate extraordinară în toate relaţiile. Dacă are drept partener un creier masculin, fiecare dintre cei doi trăiește în propria realitate emoţională.

• Majoritatea bărbaților, pur și simplu, nu-și dau osteneala să interpreteze emoţiile și îşi pierd răbdarea fiindcă în cazul lor procesul durează atât de mult. Lacrimile unei femei îi pot provoca suferință cerebrală unui bărbat. Creierul masculin înregistrează neajutorarea în fața durerii, ceea ce pentru un bărbat poate fi foarte greu de suportat.

• Rolul deosebit pe care îl joacă bunicile ar putea fi unul dintre motivele pentru care femeile sunt făcute să trăiască decenii întregi după ce nu mai pot avea copii. Conform lui Kristen Hawkes, antropolog la Universitatea din Utah, bunicile ar putea fi unul dintre secretele creșterii și supraviețuirii populațiilor umane ancestrale. Hawkes susține că, in Epoca Pietrei, eforturile pe care le făceau femeile trecute de menopauză pentru a aduna hrana măreau șansele de supraviețuire ale nepoților.